Un popor mare, mare de tot

Ultimul meu post pe 2009 e dedicat in totalitate unu popor legendar, mai legendar chiar ca poporul roman, si anume bravul popor albanez (evident, am si eu ceva origini de pe acolo, si chiar nu mi-e rusine sa recunosc). Bravul popor albanez, sau  Shqiptarët cum isi zic ei in albaneza e celebru pentru liderul lor cu nume de coniac, adica Skanderbeg si pentru Maica Tereza (de altfel doi oameni cu adevarat mari, si nu zic asta la misto), dar si mai celebru pentru un gest deja intrat in istorie. Pe 10 iunie 2007, presedintele celei mai puternice tari de pe pamant, domnul George W. Bush, pentru cunoscatori Dubya, a vizitat micuta Albanie. Evident, a fost primit cu echivalentul local al painii si sarii, care nu stiu care e, cu flori, cu cantece, steaguri si tot tacamu rezervat oficialitatilor. Un albanez din multime care probabil isi desavarsise studiile la Roma sau prin Germania, probabil invidios pe texan, s-a gandit sa ramana si el cu o amintire mai palpabila decat o simpla strangere de mana, asa ca s-a pricopsit cu un ceas prezidential, marca Timex. Bineinteles, va ganditi ca albanezul nostru ( sa ii spunem Agim sau Ferid sau Sali) i-a cerut ceasul lui W. Ei bine, nu. Albanezul, probabil cu ceva cazier prin orasele turistice ale Europei a intins mana si a luat. Se vede si aici de altfel...

Ei bine, cum poti sa nu iubesti un  popor care a dat lumii un om care a facut de ras Secret Service-ul?

Astea fiind spuse, La Multi Ani 2010 si promit sa revin si mai in forta!